o procedură judiciară temporară, care este una dintre căile de atac provizorii disponibile în timpul litigiilor, este reglementată de articolul 64 din CPLR. CPLR 6401 abordează „numirea și competențele” unui receptor temporar și prevede, în parte pertinentă:
(a) Numirea receptorului temporar; unirea părții în mișcare. La propunerea unei persoane care are un interes aparent asupra bunurilor care fac obiectul unei acțiuni în fața instanței supreme sau a unei instanțe județene, un destinatar temporar al bunurilor poate fi numit, înainte sau după notificarea citației și în orice moment înainte de pronunțarea hotărârii sau în timpul unei căi de atac, în cazul în care există pericolul ca bunurile să fie scoase din stat sau pierdute, vătămate material sau distruse. O moțiune formulată de o persoană care nu este deja parte la acțiune constituie o apariție în acțiune și persoana este alăturată în calitate de parte.
(b) puterile receptorului temporar. Instanța care desemnează un destinatar îl poate autoriza să ia și să dețină bunuri reale și personale și să dea în judecată, să colecteze și să vândă datorii sau creanțe, în condițiile și în scopurile pe care instanța le va îndruma. Un destinatar nu are competența de a angaja un avocat, cu excepția cazului în care acest lucru este autorizat în mod expres prin ordin al instanței. La propunerea destinatarului sau a unei părți, puterile acordate unui destinatar temporar pot fi extinse sau limitate sau administrarea judiciară poate fi extinsă la o altă acțiune care implică proprietatea.
Puterile unui destinatar temporar sunt limitate la cele „acordate în temeiul statutului (cplr 6401), astfel cum sunt delimitate prin hotărâre judecătorească.”Jacynicz v. 73 Seaman Assoc., 270 A. D. 2D 83 (1 Dep ‘ T 2000) (unele citate omise). Mai mult, un receptor temporar este „un ofițer al instanței și nu un agent al .”Jacynicz, 270 A. D. 2d la 85 (citate și ghilimele interne omise). Obligația destinatarului temporar este de a ” păstra și exploata proprietatea, în limitele ordinului de numire și a oricărei autorizații ulterioare acordate de instanță.”Jacynicz, 270 d. HR.2d la 85 (citate și ghilimele interne omise).
Suissa V.Baron, 107 A. D. 3d 689 (2nd Dep ‘ T 2013), a fost o acțiune de partiție în care reclamantul s-a mutat pentru a numi un receptor „pentru, printre altele, să mențină proprietatea reală și să se asigure că toate elementele conținute în proprietate rămân acolo și a autorizat receptorul să colecteze valoarea rezonabilă a utilizării și ocupării proprietății de la oricare și toți ocupanții proprietății menționate.”Suissa, 107 A. D. 3d la 689. Curtea Suissa a menționat că numirea unui receptor temporar este „un remediu extrem”, deoarece rezultă „în luarea și reținerea posesiei de bunuri de la o parte fără o hotărâre pe fond.”Suissa, 107 A. D. 3d la 689 (citate și ghilimele omise). În consecință, o moțiune pentru un destinatar temporar ar trebui acordată numai „în cazul în care partea în mișcare a făcut o dovadă clară a necesității conservării bunurilor în cauză și a necesității de a proteja interesele părții în mișcare. Suissa, 107 D. HR.3d la 689 (citate și ghilimele omise). Constatând că reclamantul și-a îndeplinit sarcina de a stabili necesitatea unui receptor, Curtea Suissa a afirmat numirea unui receptor de către Curtea Supremă.
curtea din Schachner v.Sikowitz, 94 A. D. 2D 709 (2nd Dep ‘ t 1983), o acțiune pentru executarea specifică a unui contract, a inversat numirea Curții supreme a unui receptor temporar, deoarece „acuzațiile generale formulate de reclamanți nu au stabilit suficient, prin dovezi clare și convingătoare, necesitatea unei astfel de remedieri drastice.”Schachner, 94 A. D. 2d la 709.
în mod similar, al doilea departament, în Consiliul de Administrație al Nob Hill Condominium Secțiunea II V.Consiliul de Administrație al Nob Hill Condominium secțiunea I, 100 A. D. 3d 673 (2012), a inversat numirea Curții supreme a unui receptor temporar pentru a „opera și întreține anumite facilități de agrement.”Curtea a menționat că o” parte care se deplasează pentru numirea unui receptor temporar trebuie să prezinte dovezi clare și convingătoare ale pierderii sau deșeurilor ireparabile proprietății subiectului și că este necesar un receptor temporar pentru a-și proteja interesele.”Consiliul de administrație, 100 D. HR.3D la 673 (citate și ghilimele interne omise). Cu toate acestea, Curtea Consiliului de administrație a constatat că „reclamantul nu a oferit acuzații sau dovezi nespeculative care să indice că inculpații comiteau deșeuri sau că există pericolul ca facilitățile recreative ale subiectului să fie disipate sau pierdute în absența numirii unui receptor temporar.”Consiliul de administrație, 100 A. D. 3d la 673.
la 18 septembrie 2019, Curtea în Manning-Kranes v. Manning-Franzman, a inversat un ordin de acordare a moțiunii reclamantului pentru numirea unui receptor temporar într-o acțiune pentru partiția și vânzarea de bunuri imobiliare. Curtea Manning-Kranes a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit povara, deoarece „afirmațiile sale speculative și concludente cu privire la anumite cheltuieli pe care inculpații le-au făcut din veniturile din chirii obținute din proprietate au fost insuficiente pentru a demonstra că inculpații foloseau acel venit în beneficiul lor personal.”Mai mult, Curtea a constatat că reclamantul nu a reușit să demonstreze că cheltuielile efectuate pentru renovarea proprietății subiectului erau „inutile sau risipitoare” și că alte cheltuieli contestate „nu erau atât de semnificative încât să prezinte un pericol iminent de pierderi sau deșeuri ireparabile” (citările și ghilimelele interne omise).
trebuie remarcat faptul că există și alte tipuri de proceduri judiciare, dar cele abordate în prezentul document se referă la proceduri judiciare temporare în temeiul articolului 64 Din CPLR, care „nu continuă după hotărârea definitivă, cu excepția cazului în care Curtea dispune altfel.”CPLR 6401(c).