îmi place recrutarea, ca manager cred că este unul dintre modurile în care pot servi cel mai bine compania, atrăgând (mai întâi) și apoi angajând cel mai bun talent posibil. Sentimentul de a descoperi oameni grozavi, satisfacția de a-mi ajuta angajatorul și candidatul să găsească o potrivire perfectă care să adauge valoare ambelor părți, este cu adevărat plină de satisfacții.
de-a lungul timpului mi-am dezvoltat setul de întrebări de interviu, pe baza articolelor pe care le citesc, podcast-urilor pe care le ascult, cărților, practicii, interviurilor pe care le-am primit… este un proces care continuă să evolueze. Dar există 2 întrebări la care mă întorc mereu, deoarece cred că sunt un indicator cheie al aspectelor pe care le-am văzut corelate foarte bine cu performanțe excepționale: viziune și pasiune.
prin viziune, în contextul unui interviu, mă refer la viziunea pe care candidații o au asupra viitorului lor. S-au gândit de ce au aplicat la acest loc de muncă? Cum îi va ajuta acest lucru să își atingă obiectivele pe termen lung? S-au gândit măcar la obiectivele lor pe termen lung? Un răspuns bun la aceste întrebări necesită multă pregătire și conștiință de sine (#BePrepared)
prin pasiune mă refer la ce le guvernează viața atunci când nu lucrează, ce le place (vs ca) să facă atunci când au 10 minute de pierdut, unde își cheltuiesc majoritatea banilor. În mod surprinzător, acest lucru nu este ceea ce scriu candidații în secțiunea „hobby-uri” din CV-urile lor.
în Office of Cards, în capitolul Office Extra de la sfârșitul cărții, am scris pe larg despre cum să găsesc un nou loc de muncă, descompunând întregul proces pentru cei care nu l-au stăpânit încă sau poate care pur și simplu nu au suficientă practică. De asemenea, în Capitolul 3, am descris o abordare pentru a afla ce doriți și pentru a vă ajuta să vă construiți viziunea.
aici vreau să mă concentrez pe asta, viziunea. Ceea ce vreau să aflu este 3 lucruri:
1 – Ce: este candidatul clar care este obiectivul lor pe termen lung? (#OwnYourLife)
2-de ce: candidatul s-a gândit de ce acest loc de muncă îi va ajuta să își atingă obiectivul pe termen lung? (#GoOneLevelDeeper)
3 – Cum: poate candidatul să-mi „vândă” viziunea, convingându-mă că s-au gândit profund la ceea ce spun și nu o spun doar pentru a-mi face plăcere?
primele lucruri în primul rând: de ce este important acest lucru?
cred că acesta este un aspect cheie pentru succesul în organizațiile mari, deoarece, într-o oarecare măsură, și cu cât se ridică mai sus, cu atât devine mai adevărat acest lucru, pentru a câștiga în companiile mari trebuie să fii capabil să-ți vinzi ideile, să spui o poveste într-un mod care să convingă oamenii, să devii o idee care vinde MAESTRO (care întâmplător este titlul capitolului 10 din Office of Cards). Deci, aici, vreau să văd dacă candidatul are o viziune pentru el sau ea însăși și este capabil să o articuleze într-un mod clar, astfel încât să o pot înțelege și, în mod ideal, să o susțin. Această viziune începe, în acest context, cu motivul pentru care slujba pentru care sunt intervievați este o piatră de temelie pentru a-i apropia de acea viziune. Le oferă abilitățile de care au nevoie? Le ia în industria le place să lucreze în? Ar putea exista un milion de motive, dar ca intervievator caut ceva „personal” în motivul pentru care acest loc de muncă din această companie are sens pentru ei acum (vs standardul „oh, acest brand este atât de grozav; vreau să lucrez pentru liderul din industria XYZ…”).
cum aflu care este viziunea lor?
aceasta pornește de la o experiență pe care am avut-o ca candidat în 2015. De obicei, în timpul interviurilor, oamenii pun întrebarea: Unde te vezi în 5 ani? Sau 10? Aceste întrebări sunt menite să vadă ce tip de carieră ar dori candidatul să aibă. Vor să devină stăpâni ai meseriei lor? Vor să gestioneze oamenii? Vor să dețină propriile companii? Este o întrebare bună și servește scopului de a afla bine atitudinea candidatului față de cariera lor pe termen scurt. Dar asta nu e o viziune.
în 2015 am trecut printr-un proces de recrutare foarte amănunțit, 9 interviuri în total și o ofertă pe care, în final, am respins-o. Dar procesul a fost minunat, fiecare intervievator se baza pe interviurile anterioare, am simțit că fiecare dintre ei se îndepărta de chat-ul nostru cu încă o piesă la puzzle-ul pe care îl puneau împreună pe mine. Nu am experimentat niciodată atât de multă măiestrie în orchestrarea 9 (nouă!) interviuri. Nu a trebuit niciodată să repet un singur lucru, ceea ce este greu de crezut, dar adevărat.
în timpul unuia dintre primele interviuri, persoana de la resurse umane m-a prins cu garda jos cu această întrebare: unde te vezi peste 20 de ani? 20. Ani.
Uau. Nu m-am gândit niciodată atât de departe. În 20 de ani voi fi 55, m-am gândit. Am cerut un minut ca am fost sincer și i-am spus că nu am considerat acest lucru. Eram la telefon, într-o cameră goală, am închis ochii și am încercat să mă proiectez acolo, gândindu-mă la tatăl meu când avea 55 de ani, ce făcea atunci, dacă era fericit… și, de nicăieri, a ieșit: „vreau să conduc un restaurant”.
Da, acest ” șef de analiză, date mari, tehnologie, consultant, consilier, autor, antrenor, blablabla…”, vrea să dețină un restaurant. Recrutorul a spus „interesant, de ce este asta?”. Deci, I-am spus cu adevărat „nu știu cum a ieșit, cred că are legătură cu pasiunea mea pentru mâncare, pentru vin, pentru găzduirea oamenilor și pentru a-i face fericiți prin mese grozave, despre rădăcinile mele italiene (în Italia mâncarea are o semnificație socială foarte importantă)”. Acesta a fost începutul unei discuții de 15 minute despre motivele pentru care acest lucru a fost într-adevăr în cazul în care m-am văzut în 20 de ani. Chiar am venit cu ce mâncare aș face, ce tip de decor aș vrea să am, chiar și specialitățile! Și, ghici ce, acest lucru este încă în cazul în care mă văd în 17 ani ?
ceea ce este ironic este că toate motivele pentru care aceasta a fost viziunea mea au fost în mine, doar că nu m-am gândit niciodată la acestea, niciodată nu am pus piesele împreună într-un mod atât de clar.
fapt amuzant: am avut apoi un alt interviu grozav cu o persoană în vârstă din această companie și am menționat că acest lucru a ieșit în timpul chat-ului cu HR, iar el a spus „cool, visul meu este să conduc o casă de vacanță, poate ne putem uni forțele într-o zi, tu faci mâncarea și eu fac cazare”. Minunat!
un mare proces de recrutare ar trebui să se simtă, pentru candidat, ca un proces de auto-descoperire, unde află despre ei înșiși, ce vor, unde merg și cum îi va ajuta această slujbă să ajungă acolo. În mod ideal, această descoperire se întâmplă înainte de a aplica la un loc de muncă, sau poate atunci când vă pregătiți pentru un interviu, nu în timpul acestuia, dar #PlayTheLongGame în contextul ingineriei vieții și al proiectării carierei înseamnă utilizarea fiecărui loc de muncă ca piesă a puzzle-ului pe care îl puneți împreună pentru dvs., fiecare piesă ajutându-vă să materializați viziunea pe care o aveți.
Important de reținut: în timp, viziunea se poate (și ar trebui) să se schimbe. Lucrurile se întâmplă în viață, prioritățile se schimbă și, prin urmare, este foarte important, în fiecare an, să evaluezi dacă viziunea care îți conduce deciziile de carieră este în continuare aceeași sau dacă s-a schimbat. Dacă are, nu este o problemă, începeți să vă gândiți ce să faceți apropiați-vă de noul obiectiv.
de atunci, am început să încerc și eu această întrebare, dar îi lipsea ceva. Solicitarea unei date specifice (20 ani) pune oamenii în fața locului greu de gândire ce vârstă vor fi și apoi face, în esență, ceea ce am făcut, la fața locului. Nu este ușor dacă nu aveți o viziune, și cei mai mulți oameni nu. așa că m-am schimbat un pic, și a aterizat pe această întrebare în schimb:
„ce ai vrea să fi realizat atunci când se pensioneze?”
aceasta este o versiune mult mai bună și a dat rezultate mult mai bune.
1 – pensionarea este o alegere, nu o întâlnire, așa că unii oameni se vor gândi la 65 de ani, dar am avut candidați (cei mai buni) care au spus „Vreau să mă retrag la 50 de ani”. Când am întrebat de ce, desigur, au mers pe cont propriu 15 minute declama pe de ce, care este minunat pentru că au avut o viziune super-clar. Chiar și printre cei care gândesc în termeni de 65 de ani ca o vârstă de pensionare „naturală”, găsești candidați grozavi nu stau și așteaptă să sosească, ci au viziuni clare despre cum vor să ajungă acolo;
2 – aici vorbim despre realizări. De ce vrei ca oamenii să te cunoască? Sigur, poți să-mi spui că vrei să te retragi ca CEO, dar asta e gol. Asta nu e o realizare, e un titlu. Ce lucru vrei ca oamenii să se asocieze cu tine. De asemenea, unii candidați, încă o dată cei mai buni, dau răspunsuri care se întind de-a lungul vieții lor, spunând ceva de genul „din perspectiva carierei, XYZ; din punct de vedere personal, XYZ; din perspectiva familiei… Oh, și vreau să merg să locuiesc în Brazilia”. Ceea ce este minunat este că de obicei au Deep WHYs (#KnowWhy) la fiecare dintre afirmații, ceea ce îmi arată că au o viziune clară.
când un candidat 1 – are o viziune atât de clară și 2 – o poate articula într-un mod clar, cauză-efect, de obicei are aceeași capacitate de a vinde idei și perspective și, adesea, au asertivitate, carismă și influență pentru a lua oamenii împreună cu ei, astfel încât viziunile lor să devină realitate. Și aceasta este una dintre componentele cheie pentru a câștiga în organizațiile mari. Acesta este motivul pentru care îmi place această întrebare și de aceea, atunci când am îndoieli cu privire la un candidat, mă întorc întotdeauna la ea, deoarece dacă se descurcă bine aici, de obicei urmează restul.
deci, ce crezi? Știu că este o întrebare grea și nu o folosesc cu persoane sub 30 de ani, deoarece cred că este nedrept să ceri unui copil să se vizualizeze la 65 de ani, dar peste 30 de ani aceasta este o întrebare magică pentru a găsi pietre reale.
interesați să vă auziți gândurile, ați auzit această întrebare? Mai important, ce ați răspunde?