unde se termină drumul cu funcționarea președintelui Obama deasupra legii? Recent, el a mers chiar atât de departe încât să atace realizarea legislativă a semnăturii unui alt președinte Democrat, Legea de reformă bipartizană din 1996 despre care președintele Clinton a spus că va pune capăt „bunăstării așa cum o știm.”Pe 12 iulie, Departamentul de sănătate și Servicii Umane (HHS) Obama a emis îndrumări spunând că va emite derogări pentru cerințele obligatorii de muncă ale legii bunăstării-chiar dacă departamentul nu are Autoritatea de a face acest lucru. Acest abuz de putere arată viziunea președintelui Obama asupra unei societăți controlate de guvern.
reforma a mutat familiile de la bunăstare la muncă
la începutul anilor 1990, a existat o îngrijorare din ce în ce mai mare că bunăstarea în numerar a fost un factor de descurajare pentru găsirea unui loc de muncă și a creat dependență pe termen lung de bunăstare. Cercetările au arătat că programele de bunăstare la locul de muncă au avut succes în mutarea familiilor în afara bunăstării și în ocuparea forței de muncă. După ce a vetoat legislația de două ori, președintele Clinton a lucrat cu Congresul Republican pentru a înlocui programul ajutor pentru familii cu copii dependenți cu asistență temporară pentru familiile nevoiașe (TANF).
TANF este finanțat prin subvenții bloc către state, triburi indiene și teritorii, oferindu-le flexibilitatea de a veni cu un plan de stat pentru a-și structura programele de bunăstare după cum consideră de cuviință. Această flexibilitate include determinarea cât de mult bani pentru a da la fiecare familie. Banii vin cu mai multe condiții, inclusiv o cerință ca majoritatea beneficiarilor să petreacă cel puțin 20 până la 30 de ore pe săptămână lucrând sau pregătind un loc de muncă. Beneficiarii adulți sunt limitați la 60 de luni de asistență într-o viață. Statele își stabilesc propriile sancțiuni pentru familiile care nu îndeplinesc cerințele de muncă.
reforma bunăstării din 1996 a avut un mare succes în trecerea familiilor de la dependența permanentă de bunăstare la autosuficiență. Potrivit Serviciului de Cercetare al Congresului, numărul familiilor care primesc asistență socială în numerar a scăzut cu peste 60 la sută, de la peste 5,1 milioane de familii în martie 1994 la 2,0 milioane în decembrie 2010. Un alt studiu a constatat că până în 2003 erau cu 2,9 milioane mai puțini copii care trăiau în sărăcie decât în 1995.
în prezent, grantul de bază TANF block oferă 16,5 miliarde de dolari din bani federali și solicită, de asemenea, statelor să contribuie cu fonduri proprii la program. Este autorizat până în septembrie 2012.
fără autoritate, Obama mută lucrătorii înapoi la bunăstare
administrația Obama a abuzat de puterea sa de reglementare informând Statele că ar putea solicita secretarului HHS o renunțare la cerințele de muncă stabilite în Legea din 1996. Administrația susține că a emis ghidul, deoarece un număr de state au cerut mai multă flexibilitate în administrarea programului TANF. Inițial, HHS a solicitat contribuții din partea statelor cu privire la modul de a oferi flexibilitate administrativă. Cu toate acestea, nu a fost publicată niciodată o notificare oficială privind elaborarea propunerilor de reguli, iar bugetul președintelui pentru anul fiscal 2013 nu a solicitat o reformă cuprinzătoare a bunăstării și nu a sugerat astfel de modificări. Există un acord bipartizan în Congres că Legea privind reforma bunăstării are nevoie de o examinare cuprinzătoare, așa cum a fost adoptată acum 16 ani și este întârziată cu mai mult de doi ani pentru reautorizare. Dar președintele Obama a avansat cu schimbări fundamentale la TANF fără a consulta Congresul.
Departamentul și-a justificat acțiunile citând o referire la Autoritatea de renunțare în cadrul planului de Stat al bunăstării, spunând că cerințele obligatorii de muncă ar putea fi renunțate deoarece fac parte din plan. Dar cerința de muncă este un element esențial al legii și unul despre care statutul spune în mod specific că nu poate fi renunțat. Congresul a protejat în mod explicit legea împotriva acestui tip de depășire administrativă, dar administrația Obama a făcut-o oricum.
Senatorul Orrin Hatch și congresmanul Dave Camp au trimis o scrisoare secretarului HHS în ziua în care a fost emisă îndrumarea. Scrisoarea lor a subliniat îngrijorările, a pus la îndoială autoritatea Departamentului de a emite îndrumările și a solicitat o explicație detaliată a raționamentului juridic din spatele îndrumărilor până la 16 iulie. Secretarul Sebelius a răspuns în cele din urmă la 18 iulie și nu a oferit nicio altă explicație substanțială pentru acțiunile sale.
întrucât răspunsul administrației nu face prea multe pentru a ușura îngrijorările, Senatorul Hatch și congresmanul Camp au trimis o scrisoare către biroul de responsabilitate al Guvernului (GAO) solicitând să investigheze situația. Mai exact, I-au cerut lui GAO să analizeze efectul renunțării, dacă vreun alt secretar HHS a afirmat o astfel de autoritate în cei 16 ani de când a început TANF și dacă au existat cereri anterioare ale statului de a renunța la cerințele de lucru TANF, care a fost răspunsul HHS.
nu este doar TANF
prin renunțarea la cerințele de muncă obligatorii TANF, președintele nu schimbă doar programul de bunăstare, ci și cerințele de participare pentru Fondul de îngrijire și dezvoltare a copilului (CCDF).
CCDF este destinat să plătească pentru îngrijirea copiilor pentru familiile cu venituri mici, astfel încât acestea să poată avea un loc sigur pentru a părăsi copiii în timp ce lucrează sau frecventează școala. Deoarece cerințele celor două programe sunt strâns legate, renunțarea la cerințele obligatorii de lucru pentru TANF ar putea afecta cerințele de eligibilitate pentru CCDF.
în plus, sursele de finanțare pentru CCDF trebuie reautorizate. Modificând unilateral cerințele de participare ale programului, administrația Obama a ridicat un nou set de probleme care trebuie luate în considerare și a complicat inutil reautorizarea.
ultimul abuz de putere al administrației subminează o componentă cheie a reformei bipartizane a bunăstării președintelui Clinton-un statut care a oferit 16 ani de oportunități economice și demnitate familiilor aflate în dificultate. Procedând astfel, președintele Obama a arătat o desconsiderare completă nu numai pentru Lege, ci și pentru a-i readuce pe americani la muncă.