apa a fost o sursă importantă de transport de secole, datând de la nativii americani care au folosit canoe și Plute pentru a naviga pe căile navigabile vaste din America de Nord.
raftingul modern pe apă albă, așa cum îl știm, datează din 1842, când locotenentul John Fremont a început să exploreze râul Platte din Colorado. În acest timp, el și inventatorul Horace H. Day a creat o plută de cauciuc cu patru tuburi de pânză de cauciuc și o podea înfășurată pentru a ajuta la cercetarea Marilor Câmpii și a Munților Stâncoși zone.
raftingul fluvial timpuriu a continuat în 1869, când maiorul John Wesley Powell a condus zece oameni în patru bărci de lemn într-o explorare științifică de rafting a râurilor Green și Colorado. Deși bărcile lor nu au fost construite pentru Colorado whitewater rafting, au existat de multe ori când oamenii au avut nici o alegere, ci să dețină pe strâns și plimbare praguri.
în 1940, prima călătorie comercială de rafting pe apă albă a coborât pe râul Salmon din nord-vestul U.S. la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Plute excedentare au devenit disponibile și călătoriile au început să curgă în mod regulat pe râurile occidentale.
în anii 1950, John D. Rockefeller Jr.a construit Parcul Național Grand Teton, care oferea excursii plutitoare pe râul Snake.
cu toate acestea, abia în anii 1960, raftingul comercial pe apă albă s-a transformat cu adevărat într-o activitate recreativă pentru mase. La început, outfitters folosit Plute militare excedentare pentru a merge whitewater rafting. În cele din urmă, acestea au fost înlocuite cu plute gonflabile mai moderne și echipamente de rafting.
în anii 1970, atenția a fost adusă la sporturile de apă albă când slalomul caiac a fost inclus în Jocurile Olimpice de la Munchen. De-a lungul anilor ’70 și’ 80, echipamentele și instrumentele utilizate pentru rafting whitewater au continuat să evolueze în ceea ce folosim astăzi.