cum a început
Darla a aflat despre Crăciun în ultima zi de școală.
oamenii de pe vechiul pământ aveau multe religii, deși unii nu păstrau niciuna, iar clasa lui dar învățase deja despre toate cele majore. Ultima zi de gradul 4 a căzut pe ceea ce fusese solstițiul de iarnă pentru jumătate din pământ — o perioadă în care planeta se afla la înclinarea maximă departe de steaua sa și întunericul a venit devreme. Profesorul a ales să vorbească și despre Crăciun, pentru că mai erau doar patru zile.
Crăciunul, a învățat Dar, a fost rece și înzăpezit în aer liber, dar cald în interior, cu copaci stufoși, pini, sclipind de lumini. Erau cadouri, statui de bebeluși în hambare și prăjituri în formă de bărbați care îi îndemnau pe oameni să-și muște capul. Profesorul a jucat un cântec vechi pământ — un om crooning despre ceva numit vâsc, în timp ce un slideshow de imagini apasat de. O imagine a arătat cel mai înalt copac pe care l-a văzut vreodată, chiar în mijlocul unei piețe a orașului. O stea strălucitoare de aur părea să plutească chiar la vârful copacului, strălucind pe sute de oameni de dedesubt, în timp ce cântărețul promitea că va fi acasă de Crăciun.
când tatăl lui Dar era acasă, ea îi povestea tot ce învățaseră la școală în timp ce pregăteau cina împreună. Îi punea întrebări de genul: „de ce crezi că profesorul tău a ales să vorbească despre asta?”sau” cum crezi că poți folosi asta în propria ta viață?”Nu știa de ce a fost învățată despre solstițiul de iarnă — când propria lor planetă nu avea unul — dar de data aceasta nu era niciun tată acasă care să-i pună astfel de întrebări.
tatăl lui Dar nu mai fusese acasă de 27 de zile.
Clasa S-a terminat la ora 15:00, și exact așa, clasa a 4-A S-a terminat. Dar și-a luat rămas bun de la colegii și profesorii ei înainte de a se deconecta din sala de clasă virtuală. Cu toate acestea, în loc să oprească tableta, ea a căutat melodia pe care o cântase profesoara și s-a gândit la Crăciun în timp ce o asculta.
„mai ești la școală?”
Dar a privit în sus. Markham, managerul fermei — și temporar managerul Dar, glumise el-își bătea noroiul din cizme pe covorul de pe verandă. În afara vântului-clopoței a cântat o melodie frenetică, și Dar ar putea simți frigul fura drumul său în interiorul. S-a gândit la cerul întunecat din imagine, la zăpada care cădea pe vechiul pământ și a crezut că are mai mult sens să fie frig acolo în perioada Crăciunului decât aici în lumina roșiatică a propriei Stele. Dar și-a scos casca stângă. În urechea dreaptă, bărbatul continua să cânte.
” crezi că tatăl meu va fi acasă de Crăciun?”
Markham a închis ușa după el.
„ce știi tu despre Crăciun?”
Dar a învățat multe de când a auzit despre asta în acea dimineață. „Ce știi?”l-a întrebat Markham.
„un băiat s-a născut într-un hambar”, a spus el. „Oamenii au construit oameni din zăpadă.”
citise și ea despre acea parte. I s-a părut ridicol. Văzuse zăpada doar de două ori și nici timpul nu fusese plăcut. Poate că zăpada Pământului era diferită de a lor.
„nu uita de cadouri”, a spus Dar.
„Oh, De aceea îl vrei acasă”, a glumit Markham cu blândețe. „Ce zi este Crăciunul?”
„25 decembrie.”
„ultima dată am auzit că probabil va fi acasă până atunci. Dar— ”
„să facem Crăciunul!”Dar a spus grăbit. Ea nu a vrut să audă o altă precauție nu pentru a obține speranțele ei în sus. Speranțele erau ca acea stea de aur de pe copacul înalt al orașului — trebuiau să fie Sus, Sus, sus.
ochii lui Markham s-au îngustat.
„ce înseamnă asta?”
pasul unu: cadouri
cu doar patru zile rămase până la Crăciun, nu a fost prea mult timp pentru a face cumpărături pentru ceva.
„de ce ar trebui să faceți cumpărături?”Markham a întrebat Când a menționat Dar. „Poți face ceva.”
cineva îi făcuse clopoțeii de vânt atârnați pe veranda lor și erau una dintre bunurile sale prețioase.
așa că a decis să facă ceva.
primul Dar a încercat să facă un set de clopote de vânt, dar asta nu a funcționat. Apoi a trecut la pictura decorativă în rocă, dar în cele din urmă arătau mai mult ca o nouă formațiune ciudată de rocă pe care o vedea la ora de știință decât o greutate de hârtie (și nu într-un mod bun). Apoi a strecurat trei dintre noile șosete de lână ale tatălui ei și s-a apucat să facă ciorapi, precum cele pe care Moș Crăciun le-a umplut cu portocale sau mașini de jucărie sau bani. S-a întrebat pe scurt dacă tatăl ei s-ar supăra, dar nu era ca și cum ar fi fost în preajmă să-i pese de acest furt mic.
tatăl ei trebuia să fi fost deja acasă. În primul rând, vremea l-a întârziat. Apoi a fost prins la o trecere de frontieră. Dar a simțit că nici măcar nu l-ar recunoaște când s-a întors, chiar dacă o suna în fiecare zi. Sigur, fața și vocea lui în chat-ul video erau ale lui, dar culoarea nu era complet corectă. Și tatăl ei nu era doar pomeții ascuțiți sau ochii căprui întunecați sau felul în care toată fața lui se strălucea când zâmbea. A fost cum a fost întotdeauna cald când a tras-o într-o îmbrățișare, cum i-a tras părul când a încercat să-l împletească. Un chat video nu a fost nimic din toate astea și i-a fost dor de el.