Semănat Natural, înălțat Spiritual: (totuși) trupul Învierii fizice

• distribuie pe Facebook.
• distribuie pe Twitter.
• distribuie pe Google+

mulți cititori din 1 Corinteni 15: 44 au nedumerit asupra limbajului cu care Pavel contrastează trupul creștinului așa cum există în prezent, pe de o parte, și așa cum va exista după ce a fost înviat, pe de altă parte. În versetele precedente, Pavel spune că primul este „perisabil”, arată” dezonoare „și suferă de” slăbiciune”, dar al doilea va fi” nepieritor”, va afișa” slavă „și se va bucura de” putere ” (vv. 42–43). Până acum, totul e bine. Cu toate acestea, Pavel continuă să încurce cititorii pentru generațiile viitoare, numind trupul prezent al creștinului „natural” și viitorul său trup de Înviere „spiritual.”

unii cititori îl interpretează pe Pavel ca însemnând că trupurile de Înviere ale credincioșilor vor fi compuse dintr-o substanță fundamental diferită (pentru a folosi jargonul filosofic). De exemplu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, hiper-preteristul James Stuart Russell a susținut că contrastul lui Pavel este între corpurile materiale (adică fizice) și cele imateriale (adică non-fizice).1 în paralelismul ebraic, el scrie: „nu suntem siguri că ochiul poate vedea spiritualul sau că mâna poate înțelege imaterialul.”2 mai recent, fostul creștin Bart Ehrman susține că contrastul lui Pavel este între corpurile constituite din materie vulgară și cele făcute din materie sublimă.3 pentru cititorii lui Pavel, scrie Ehrman, „trupul a fost făcut din lucruri grosolane, grosolane, care trebuiau să fie dispensate pentru ca sufletul mai rafinat și nemuritor să poată trăi”, dar pentru Pavel, trupurile Învierii „vor fi alcătuite din cele mai rafinate „lucruri” care există: pneuma sau spirit.”4 oricare ar fi interpretarea specifică, lecturi ca acestea presupun că Pavel vrea să spună ceva despre compoziția sau alcătuirea corpurilor.

de fapt, toate aceste interpretări sunt greșite, deoarece contrastul lui Pavel nu are nimic de-a face cu substanța corporală sau compoziția. Același contrast se aplică în altă parte entităților la fel de materiale, una caracteristică vieții muritoare, pământești, cealaltă condusă mai mult de preocupări spirituale. Ideea lui Pavel este că ființele umane perisabile nu pot moșteni Împărăția nepieritoare a lui Dumnezeu. Ei trebuie în schimb să fie transformați, glorificați și făcuți nemuritori de Duhul Sfânt. Și acest lucru îl va face Duhul Sfânt pentru cei uniți prin credință cu Hristos, pe care, de asemenea, l-a ridicat nemuritor și glorios, dar al cărui trup de Înviere era totuși fizic.

Natural vs. Spiritual

cuvintele grecești traduse prin „natural” și „spiritual” sunt, respectiv, de la egal la egal, de la egal la egal, și nici nu au prea mult de-a face cu compoziția sau alcătuirea unui obiect. Se referă atât la abstracțiile imateriale – precum mentalitatea invidioasă, egoistă pe care Iacov o numește „pământească, nespirituală, demonică” (Iacov 3:15)—cât și la entitățile concrete , fizice—așa cum în oamenii întrupați nemântuiți, Iuda spune că sunt „oameni lumești, lipsiți de spirit” (Iuda 19). De asemenea, descrie atât lucruri imateriale—cum ar fi abilități supranaturale înzestrate numite „daruri spirituale” (1 Corinteni 12:1)—cât și lucruri materiale—cum ar fi hrana pe care Dumnezeu a oferit-o Israelului în pustie, pe care Pavel o numește „hrană spirituală” și „băutură spirituală” (1 Corinteni 10:3). Această varietate de lucruri, toate capabile să fie descrise cu aceste două adjective, demonstrează că ele nu descriu în primul rând, dacă vreodată, compoziția unei substanțe.

contrastul în sine, între sec și SEC, este unul pe care Pavel îl oferă în altă parte, și în mod clar nu are nimic de-a face cu compoziția sau machiajul diferit al obiectelor. „Persoana fizică”, scrie el,” nu acceptă lucrurile Duhului lui Dumnezeu”, dar” persoana spirituală „are” mintea lui Hristos ” (1cor 2,14-16). Desigur, Pavel descrie două entități la fel de fizice—persoane umane întrupate care trăiesc aici și acum. Ceea ce le diferențiază nu este constituția și opacitatea, ci dispoziția și capacitatea: Mintea unuia este îndreptată numai asupra lucrurilor lumești și nu se poate preocupa de chestiuni spirituale, spre care mintea celuilalt este orientată și luminată de însuși spiritul interior. După cum spune N. T. Wright, „diferența de bază pe care o descrie este între oamenii în care Duhul lui Dumnezeu a venit să locuiască, deschizându-i la noi adâncimi și dimensiuni ale adevărului și experienței, și oamenii care trăiesc ca și cum lumea și viața umană ar fi zbuciumat în același mod vechi.”5 este un contrast între oameni care prezintă calități sau caracteristici diferite, nu oameni compuși din substanțe diferite.

în concordanță cu contrastul lui Pavel din 1 Corinteni 2, semnificațiile fundamentale ale lui inktiflux și inktiflux par a fi la fel de simple ca „a avea de-a face cu viața pământească” și, respectiv, „a avea de-a face cu spiritul”. Bauer lexicon definește ψυχικός acest fel: „referitoare la viața lumii naturale și tot ce îi aparține, în contrast cu domeniul de experiență al căror caracteristică principală este πνεῦμα.6 potrivit lui Louw și Nida, persoana a opta este numită astfel deoarece cuvântul se referă „la un model de viață controlat sau dirijat de Spiritul lui Dumnezeu.”7 astfel, persoana” naturală”,” nespirituală „(Iacov 3:15) sau” lumească ” (Iuda 19) Este cea care se caracterizează printr-o preocupare concentrată cu viața pământească sau cu un anumit nivel. Isus ar putea să o avertizeze, spunând: „nu vă îngrijorați de viața voastră . . . căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea lui ” (Matei 6:25, 33). Pentru ea, astfel de preocupări spirituale pot părea nechibzuite, la fel ca toate ” lucrurile Duhului lui Dumnezeu „(1 Cor 2:14) pare o prostie pentru persoana fizică. Cu toate acestea, persoana” spirituală ” este cea care se caracterizează prin acele preocupări foarte spirituale. Ea este cea care poartă „roada Duhului” (Gal 5,22). Ea este cea care slujește „pe calea cea nouă a Duhului și nu pe calea cea veche a codului scris” (Rom 7,6). Ea este cea care, prin „Duhul ei de credință”, este capabilă să „privească nu la lucrurile care se văd, ci la lucrurile care sunt nevăzute”, inclusiv la „greutatea veșnică a slavei” ei viitoare (2cor 4,13.18. 17). Din nou, cuvintele de contrast și de contrast de caracteristici diferite, nu substanțe diferite.

un corp de un sfert este deci un corp caracterizat prin orientarea sa spre o viață trecătoare, naturală (un sfert), dependentă de nevoile pământești pe care este atât de instinctual determinat să le dobândească, în timp ce un corp de un sfert este unul transformat și reorientat de Duhul Sfânt (un sfert). Despre această implicare a Duhului, în învierea și imortalizarea trupurilor Învierii, se vorbește în altă parte în Noul Testament. Hristos, spune Petru, a fost „dat la moarte în trup, dar făcut viu prin Duhul” (1 Petru 3:18; CSB). Ultima clauză este uneori luată în mod eronat ca referindu-se la timpul dintre moartea lui Hristos și înviere, Dar Petru vorbește despre „învierea lui Isus Hristos” (v.21).8 de asemenea, Pavel scrie despre „Duhul Celui ce l-a înviat pe Isus din morți”, adăugând că dacă acest duh „locuiește în voi, Cel ce l-a înviat pe Hristos Isus din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său care locuiește în voi” (Rom 8,11). De aceea, cea de-a zecea parte a lui Dumnezeu locuiește în credincioșii de aici și de acum ca o „garanție” (2cor 1,22; 5,5; Efes 1,13-14; 4,30) că într-o zi el va învia și va transforma trupurile lor, făcându-le să aibă un caracter complet (1cor 15,44) și astfel, după cum spune Alan Johnson, „potrivite pentru funcționarea deplină a Duhului Sfânt.”.9

carne și sânge

Pavel continuă să spună: „carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu „( 1 Cor 15:50), iar unii au interpretat greșit acest lucru ca sprijin pentru ideea că numai corpurile de un sfert sunt alcătuite din carne și sânge (și alte viscere), dar acest lucru ar fi în concordanță cu ceea ce Pavel și alții din altă parte și spun în mod constant descalifică o persoană de la această moștenire: nelegiuirea. Mai devreme în aceeași scrisoare, Pavel scrie: „cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (6: 9-10). De asemenea, scriind unei alte congregații, Pavel spune celor care fac „lucrările cărnii . . . nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu ” (Galateni 5:19, 21). Isus sugerează că aceia care nu sunt „săraci în duh”, „blânzi” și care doresc să fie „persecutați de dragul dreptății” nu vor primi, prin urmare, „Împărăția cerurilor” (Matei 5:3-11). El arată că aceia care refuză hrana, apa și hainele celor nevoiași nu vor „moșteni Împărăția” (Matei 25:34-36; cf. Marcu 10: 17-21; Luca 18: 18-22). El sugerează că aceia care nu „iubesc pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta și cu toată mintea ta, și pe aproapele tău ca pe tine însuți”, care, prin urmare, nu vor „moșteni viața veșnică” (Luca 10:25-28). În viziunea revelatoare a lui Ioan, Dumnezeul întronat promite „apă gratuită din izvorul apei vieții”, dar cei care nu vor” moșteni aceste lucruri „includ” lași, necredincioși, persoane detestabile, ucigași, imorali sexual și cei care practică vrăji magice, închinători la idoli și toți cei care mint ” (Apocalipsa 21:5-8; NET). Nicăieri nu se spune că compoziția corporală este cea care determină dacă cineva va moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

în plus, expresia „carne și sânge” nu se referă în mod specific la acele părți ale unui corp uman natural pentru început, ci la umanitatea muritoare din tărâmul pământesc, spre deosebire de entitățile nemuritoare din tărâmul ceresc. Astfel, Pavel spune că atunci când Dumnezeu l-a însărcinat să predice Evanghelia neamurilor, El „nu s-a consultat imediat cu carnea și sângele” (Gal 1,16; NASB). În altă parte, el spune: „Noi nu luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva . . . forțele spirituale ale răului în locurile cerești ” (EF 6,12). Când Petru îl identifică pe Isus ca „Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”, Isus răspunde: „carnea și sângele nu v-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 16: 16-17). În Septuaginta, Ben Sira scrie despre „generația de carne și sânge”, spunând: „unul ajunge la sfârșit și altul se naște” (Sir 14:18). Prin urmare, Craig Keener subliniază pe bună dreptate că expresia „a fost o figură comună de vorbire pentru muritori.”10 este pur și simplu un merism care se referă la ființele umane muritoare prin enumerarea părților lor.

de aceea, după ce a spus „carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu”, Pavel continuă să spună același lucru într-un mod diferit: „nici cei perisabili nu moștenesc pe cei nepieritori” (1cor 15,50). După cum observă Gordon Fee, ” cele două linii sunt cel mai probabil înțelese ca paralelism sinonim, astfel încât al doilea face același punct ca primul.11 deci, în concordanță cu folosirea expresiei în altă parte, „carne și sânge” este aici sinonim cu „perisabilul”—adică muritorul. Roy Ciampa și Brian Rosner rezumă bine: „Luate împreună, cele două clauze implică faptul că umanitatea perisabilă (carne și sânge) nu poate moșteni Împărăția nepieritoare a lui Dumnezeu.”12 mai simplu spus, pentru a moșteni Împărăția, ființele umane muritoare trebuie să fie făcute nemuritoare.

trupurile învierii precum cele ale lui Hristos

primii Corinteni 15:44 și 50 nu indică faptul că trupurile Învierii credincioșilor vor fi imateriale sau compuse din altceva decât materie fizică și, între timp, restul capitolului clarifică faptul că vor fi alcătuite dintr-o astfel de materie, prin asigurarea fundamentală a Învierii în cea a lui Isus Hristos. Pavel explică: „dacă nu este înviere a morților, atunci nici măcar Hristos nu a înviat „(V.13), pe care Dumnezeu „nu l-a înviat dacă este adevărat că morții nu au înviat” (V. 15). Reductio-ul lui Pavel concluzionează: „și dacă Hristos nu a înviat, credința voastră este zadarnică și sunteți încă în păcatele voastre” (v.17). Din fericire,” de fapt, Hristos a înviat din morți, primele roade ale celor care au adormit ” (V.20; subliniere adăugată). Cuvântul „firstfruits” se traduce inqc, ceea ce înseamnă, „primul dintr-un set.”13 de aceea, trupul cu care a înviat Hristos este felul de trup cu care va fi înviat poporul său, primul din setul mai mare: „primul om a fost de pe pământ, un om de praf; al doilea om este din cer. . . . Așa cum am purtat chipul omului din țărână, vom purta și chipul omului din cer” (v. 47–48).

foarte important, Hristos a înviat cu un corp fizic inconfundabil. După ce a înviat din morți, femeile „l-au apucat de picioare și i s-au închinat” (Matei 28:9; subliniere adăugată). Identitatea sa este pusă la îndoială de discipolii săi uimiți, care cred că trebuie să vadă o ființă angelică imaterială (Luca 24:37). El îi liniștește, invitându-i: „vedeți mâinile și picioarele mele, că eu sunt eu însumi. Atinge-mă și vezi. Căci un duh nu are carne și oase așa cum vedeți că am eu” (v.39; subliniere adăugată). În trupul cu care a fost înviat, Isus are carne și oase tangibile. El este deosebit de explicit cu Toma îndoielnic, căruia îi spune: „Pune degetul aici și vezi mâinile Mele; și scoate-ți mâna și pune-o în partea mea” (Ioan 20: 27). În mod evident, indiferent de transformarea pe care trupul lui Isus a suferit-o în înviere, ea a fost totuși fizică.

învierea fizică a lui Isus este, de asemenea, în concordanță cu analogia agricolă pe care Pavel o folosește pentru înviere în 1 Corinteni 15. „Ceea ce semeni”, scrie Pavel,” nu prinde viață decât dacă moare ” (v.36), referindu-se la sămânța pe care o plantezi în pământ (v. 37). Subiectul gramatical de aici este clauza relativă „ceea ce semeni” și este ceea ce „va prinde viață”. Pavel continuă să spună:”este semănat un trup natural” (v.44). Prin urmare, rezultă din punct de vedere gramatical că ceea ce va „prinde viață” este corpul fizic care „este semănat”.”Într-adevăr, corpul fizic al credinciosului este subiectul în întreaga serie de contraste ale lui Pavel în versete 42-44:

astfel, corpul fizic care intră în pământ atunci când este îngropat este corpul fizic care va fi ridicat din pământ într—o zi, deși schimbat-la fel cum o sămânță se ridică din pământ mult mai glorioasă decât atunci când a fost plantată.

glorioase, într-adevăr, vor fi corpurile transformate, dar fizice ale credincioșilor înviați. Corpurile lor prezente, muritoare, sunt căzute și fragile, supuse durerii, bolii, îmbătrânirii și morții. Natura lor trecătoare determină ființele umane muritoare să fie excesiv de preocupate de dobândirea de hrană materială și de securitate, astfel încât să prelungească viața cât mai mult posibil, excluzând problemele spirituale mai importante. Din fericire, lucrurile nu vor rămâne ca atare pentru totdeauna. „Căci creația a fost supusă deșertăciunii”, scrie Pavel, ” în speranța că creația însăși va fi eliberată din robia ei față de corupție și va obține libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu . . . care au primele roade ale Duhului ” și ” așteaptă cu nerăbdare adopția ca fii, răscumpărarea trupurilor noastre (Rom 8:20-23; subliniere adăugată). Creația nu va fi abandonată; ea va fi răscumpărată, transformată și eliberată de orice corupție. La fel și trupurile credincioșilor. Pavel încheie astfel învierea Sa magnum opus, scriind: „când perisabilul se îmbracă cu nepieritorul și muritorul se îmbracă cu nemurirea, atunci se va împlini zicala care este scrisă:” moartea este înghițită în biruință „” (1cor 15,54). Amin.

Chris Date este profesor Adjunct de Biblie și teologie la Trinity College of the Bible and Theological Seminary și colaborator la minister Rethinking Hell. Este co-editor al regândirea Iadului: lecturi în Condiționalismul evanghelic (Cascade, 2014) și o pasiune consumatoare: Eseuri despre Iad și nemurire în onoarea lui Edward Fudge (Pickwick, 2015) și a publicat articole în Evangelical Quarterly și în McMaster Journal of Theology and Ministry. Chris a absolvit summa cum laude cu un Bachelor of Science în religie de la Universitatea Liberty, și a câștigat un Master Of Arts în Teologie de la Fuller Seminary. Locuiește în nord-vestul Pacificului împreună cu soția și cei patru fii ai săi.

marți, 11 August 2020, Chris va apăra credința creștinismului în învierea trupească a morților în dezbatere versus hiper-preteristul Michael Miano. Dezbaterea va fi transmisă în direct și poate fi urmărită gratuit pe canalul YouTube Revealed Apologetics.

• distribuie pe Facebook.
• distribuie pe Twitter.
• distribuie pe Google+

1. hiper-preterismul este credința că toate profețiile biblice-inclusiv învierea generală-s-au împlinit în trecut, mai ales în anii care au precedat și inclusiv anul 70 E.N., când cel de-al doilea Templu din Ierusalim a fost distrus.
2. James Stuart Russell, Parousia: O anchetă critică asupra doctrinei Noului Testament despre A Doua Venire a Domnului nostru (Londra, Marea Britanie: Daldy, Isbister and Company, 1878), 210.
3. Anthony C. Thiselton observă că această viziune a fost promovată și la sfârșitul secolului al XIX-lea de liberalii germani Otto Pfleiderer și Johannes Weiss. Prima epistolă către Corinteni: un comentariu la textul grecesc (Grand Rapids, MI; Cambridge, Marea Britanie; Carlisle, MAREA BRITANIE: Eerdmans; Paternoster, 2000), 1276.
4. Bart D. Ehrman, Raiul și iadul: o istorie a vieții de Apoi (New York, NY: Simon și Schuster, 2020), 181-2; cursiv în original.
5. Tom Wright, Paul pentru toți: 1 Corinteni (Londra, Marea Britanie: SPCK, 2003), 30.
6. BDAG, S. V.”.”
7. Johannes P. Louw și Eugene A. Nida, eds., Lexiconul greco-englez al Noului Testament, bazat pe domenii semantice, vol. 1, Introducere și domenii, ediția a 2-a. (New York, NY: United Bible Societies, 1989), 508. Cu toate acestea, ei definesc greșit același cuvânt în 1 Corinteni 15:44 ca însemnând „a nu fi fizic” (693).
8. Vezi și Thomas R. Schreiner, 1, 2 Petru, Iuda, noul comentariu American (Nashville, TN: Broadman și Holman, 2003), 184.
9. Alan F. Johnson, 1 Corinteni, comentariu IVP al Noului Testament (Downers Grove, IL; Leicester, Marea Britanie: Intervarsitate, 2004), 305.
10. Craig S. Keener, comentariul de fundal al Bibliei IVP: Noul Testament, Ediția a 2-a. (Downers Grove, IL: IVP Academic, 2014), 495.
11. Gordon D. Fee, Prima epistolă către Corinteni, noul comentariu internațional asupra Noului Testament (Grand Rapids, MI: Eerdmans, 1987), 798.
12. Roy E. Ciampa și Brian S. Rosner, Prima Scrisoare către Corinteni, comentariul Pilonului Noului Testament (Grand Rapids, MI; Cambridge, Marea Britanie; Nottingham, Marea Britanie: Eerdmans; Apolo, 2010), 828; cursiv în original.
13. Louw și Nida, Lexicon greco-englez, 610.