când căzile au venit pentru prima dată în Statele Unite în 1843, susținea un articol publicat în 1917, au creat o controversă amară: unii oameni le-au găsit prea decadente, alții prea nesănătoși. Orașele au încercat să interzică scăldatul. A fost nevoie ca președintele Millard Fillmore să instaleze o cadă în Casa Albă pentru ca aceștia să devină larg acceptați.
articolul jurnalistului H. L. Mencken a fost fascinant. De asemenea, a fost complet fals. Mencken inventase totul, parțial pentru divertisment în zilele sumbre ale Primului Război Mondial, dar și pentru a face un punct despre cât de repede o minciună poate deveni înțelepciune convențională.
aceasta este o lecție care încă se simte relevantă 99 de ani mai târziu. Și arată că „faptele” false au devenit virale, iar știrile au fost agregate și transmise, cu mult înainte de Twitter, sau e-mailuri în lanț, sau internet, sau chiar conceptul de virus în sine. Stephen Colbert ar fi putut veni cu termenul” adevăr ” — ceva care se simte adevărat, chiar dacă nu este. Dar cu 80 de ani mai devreme, Mencken îl batjocorea deja.
faptele fascinante (și false) despre istoria căzii
iată câteva dintre „faptele” pe care Mencken le-a scris despre istoria căzii — o istorie care, atunci când a scris-o, s-a ocupat de o perioadă de doar 75 de ani în trecut:
- un aristocrat britanic, lordul John Russell, inventase cada în 1828, dar până în 1835 se spunea că este „singurul om din Anglia” care se scălda în fiecare zi.
- prima cadă Americană a fost instalată la 20 decembrie 1842, în Cincinnati. Era căptușit cu plumb și cântărea 1.750 de lire sterline.
- căzile de baie, după introducerea lor, au devenit foarte controversate — experții susțineau fie că erau o invenție nedemocratică, fie una nesănătoasă.
- Philadelphia și Boston au încercat să interzică scăldatul pe baza problemelor de sănătate. Dar Mencken a susținut că adevăratul motiv se baza pe inegalitatea veniturilor: bogații își puteau permite căzi de baie, astfel încât săracii erau în mod inerent suspicioși față de ei.
- în cele din urmă, președintele Millard Fillmore a devenit un adept al scăldatului și a instalat o cadă la Casa Albă. Acest lucru a stârnit din nou întreaga controversă: „oponenții au făcut o mare parte din faptul că nu exista cadă la Muntele Vernon sau la Monticello și că toți președinții și alți magnifici ai trecutului se înțelegeau fără astfel de luxuri monarhice.”
cu mult înainte ca Internetul să facă agregarea obișnuită, era o practică obișnuită ca ziarele să-și retipărească reciproc articolele. Și la fel ca astăzi, viralitatea s-a construit pe sine. Poveștile care s-au dovedit populare au continuat să fie retipărite pentru că erau populare. O listă de „maxime pentru a ghida un tânăr” a fost retipărită de cel puțin 28 de ziare la mijlocul anilor 1800.
și astfel povestea lui Mencken a început să se răspândească, acceptată ca și cum ar fi adevărată. Mai întâi a apărut în alte ziare, apoi în reviste medicale; în cele din urmă „faptele” pe care le-a inventat au fost citate pe podeaua Congresului.
la opt ani de la publicarea articolului inițial, a mărturisit Mencken. Inventase totul. „Tot ce vreau să fac astăzi este să reiterez, în termenii cei mai solemni și îngrozitori, că istoria mea despre cadă, tipărită pe decembrie. 28, 1917, a fost pur buncombe”, a scris el. „Dacă ar exista fapte în ea, au ajuns acolo accidental și împotriva designului meu. Dar astăzi povestea este în enciclopedii. Istorie, a spus un mare ghicitor American, este supraetajat.”
lecțiile poveștii căzii sunt încă adevărate
Mencken susține că nu știa că acest lucru se va întâmpla și că a găsit povestea căzii evident ridicolă atunci când a scris-o. Dar, la fel cum oamenii de astăzi sunt indignați de poveștile din ceapă care sunt menite ca satiră, cineva ajunge întotdeauna să cadă pentru asta.
asta nu s-a schimbat. Suntem mai buni la cuantificarea fenomenului. Un studiu publicat în revista PLOS One a constatat recent că este nevoie de șapte ori mai mult pentru a dezvălui un zvon fals pe Twitter decât pentru a dovedi unul adevărat.
Mencken făcea un punct nu doar despre zvonuri prostești sau glume satirice, ci despre istoria însăși și cât de repede o afirmație trece de la cuvânt la înțelepciune convențională.
el a menționat un exemplu mai serios: convenția republicană din 1920, unde viitorul președinte Warren G. Harding a obținut nominalizarea prin negocieri într-o cameră plină de fum. Au circulat două povești diferite despre cine a fost responsabil. Mencken a prezentat un al treilea: nu a existat nici un creier, doar delegați supraîncălzirea într-o vară fierbinte care a vrut să ajungă acasă.
și Mencken știa că oamenii se agață de adevăr cu ani înainte ca cercetările psihologice să constate că demitizarea miturilor se poate întoarce.
„de ani de zile istoricii americani au investigat legendele ortodoxe. Aproape toate se dovedesc a fi prostii. Cu toate acestea, ele rămân în cărțile de istorie ale școlii și fiecare efort de a le scoate provoacă o ceartă îngrozitoare, iar cei care o fac sunt acuzați de tot felul de trădări și pradă”, a scris el. „Adevărul, într-adevăr, este ceva ce omenirea, dintr-un motiv misterios, nu-i place instinctiv.”
nimic nu dovedește asta mai concludent decât povestea căzii. În ciuda respingerii de către Mencken a acesteia, a continuat să circule zeci de ani. În 2001, Washington Post repeta încă mitul, pe care trebuia să-l retragă.
veți susține jurnalismul explicativ al Vox?
milioane apelează la Vox pentru a înțelege ce se întâmplă în știri. Misiunea noastră nu a fost niciodată mai vitală decât este în acest moment: să împuternicim prin înțelegere. Contribuțiile financiare ale cititorilor noștri sunt o parte esențială a susținerii muncii noastre intensive de resurse și ne ajută să ne păstrăm jurnalismul liber pentru toți. Vă rugăm să luați în considerare să faceți o contribuție la Vox astăzi pentru a ne ajuta să ne păstrăm munca liberă pentru toți.