ascultați Jason Arthur Sapan vorbesc despre istoria holografiei pe GIZMODO.
pentru a înțelege pe deplin istoria holografiei, trebuie să aveți o idee de bază despre ceea ce este o hologramă. Lumina este o undă electromagnetică. Holografia folosește natura undelor luminii. Spre deosebire de o fotografie obișnuită care folosește un obiectiv pentru a focaliza o imagine pe un cip electronic sau pe o bucată de film și înregistrează pur și simplu acolo unde există lumină sau nu există lumină, holografia este o tehnică fotografică care înregistrează forma pe care o undă de lumină o ia după ce sare de pe un obiect, la fel ca impresia pe care ați vedea-o dacă o cheie ar fi apăsată în lut. Folosește valuri de lumină interferente pentru a captura imagini care pot fi complet tridimensionale. Când valurile de lumină se întâlnesc, ele intervin în același mod în care valurile de apă interferează pentru a face tipul de modele pe care le vedeți atunci când aruncați pietre într-un iaz. Informațiile din acest tip de model de undă sunt folosite pentru a face holograme.
abia după inventarea laserului, adevăratele holograme tridimensionale, așa cum vedeți astăzi, au devenit o realitate practică. Un laser creează valuri pure de lumină care mărșăluiesc în fază ca o fanfară. Se spune că aceste valuri sunt coerente. O lumină coerentă face posibilă înregistrarea modelelor de interferență a undelor luminoase ale holografiei. Albert Einstein a teoretizat pentru prima dată despre procesul care face posibil laserele numit „emisie stimulată” în 1917. Ideea laserului a fost publicată pentru prima dată în 1958 de Arthur Shawlow și Charles Townes care lucrau la Laboratoarele Bell din Murray Hill, NJ. Theodore Maiman a construit primul laser cu rubin funcțional în 1960 în timp ce lucra la laboratoarele de cercetare Hughes din Mailbu, California. Acest lucru a fost urmat îndeaproape de Ali Javan care a inventat primul laser cu gaz, laserul cu heliu-Neon în decembrie 1960 la Bell Labs. În 1963, Robert Hall, a inventat laserul cu injecție semiconductoare, cunoscut astăzi sub numele de diode laser, în timp ce lucra pentru laboratoarele General Electric Din Schenectady, New York. Cu toate acestea, în 1977, Oficiul De brevete din SUA a acordat brevetul de bază pentru laser Gordon Gould, doctorand la Universitatea Columbia sub Charles Townes, pe baza ideii sale din 1957. El nu a solicitat un brevet până în 1959 pe consultanță juridică proastă, dar după 20 de ani de cazuri în instanță, el a prevalat în cele din urmă. El a fost prima persoană care a inventat cuvântul LASER, care înseamnă amplificarea luminii prin emisia stimulată de radiații.
holografia a apărut cu mult înainte de inventarea laserului. În 1886, în Franța, Gabriel Lippmann a dezvoltat o teorie a utilizării interferenței undelor luminoase pentru a capta culoarea în fotografie. El a acoperit mercurul pe partea din spate a plăcilor fotografice de sticlă pentru a acționa ca o oglindă și a sări undele luminoase înapoi prin emulsie și a crea interferențe de undă. În 1891 a prezentat această teorie împreună cu câteva exemple primitive ale fotografiilor sale color de interferență la Academia de științe. A reușit să prezinte Academiei fotografii color perfecte realizate de frații lumi Otrivtre în 1893. În 1894 și-a publicat teoria completă. Lippmann a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1908 pe baza acestei lucrări. În timp ce era șeful Departamentului de fizică de la Sorbona, Lippmann a fost consilierul tezei unei poloneze pe nume Maria Sklodowska, permițându-i să folosească laboratorul său pentru munca ei. A fost atât de impresionat încât a prezentat-o unuia dintre cei mai buni studenți ai săi, Pierre Curie, cu care s-a căsătorit ulterior. Marie Curie a devenit prima femeie care a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1903 împreună cu soțul ei și Profesorul Antoine Henri Becquerel la numai doi ani de la înființarea Fundației Nobel, pentru cercetările lor comune asupra fenomenelor radiațiilor, iar mai târziu în 1911 a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie pentru descoperirea radiului și poloniului.
la fel ca Einstein care s-a descurcat prost uneori la școală și Edison, care era considerat addle condus de profesorul său și scos din școală, Lippmann nu fusese un elev remarcabil. El a neglijat munca care nu-l interesa. De fapt, a picat examenul care l-ar fi calificat ca profesor.
fotografiile color ale lui Lippmann au fost predecesorul hologramelor. Nu au existat matrițe de culoare. Culorile au fost rezultatul difracției luminii în culorile sale primare. Pentru a vedea imaginile, ar trebui să țineți filmul la un unghi drept față de lumină într-un mod similar cu hologramele.
în 1915, la vârsta de 15 ani, Dennis Gabor, un maghiar, a devenit interesat de fizică după ce a studiat opera lui Gabriel Lippmann. Ca și Lippmann, Gabor era evreu. În 1933, odată cu ascensiunea lui Hitler la putere, Gabor a trebuit să fugă în Anglia pentru a scăpa de persecuția religioasă a naziștilor. Odată ajuns în Anglia, a lucrat la laboratoarele de cercetare Britanice Thompson-Houston din Rugby. În timp ce încerca să îmbunătățească puterea de rezolvare a microscopului electronic pentru a-l face capabil să vadă atomi unici, el a venit serendipit la teoria sa de reconstrucție a frontului de undă. El a numit-o holografie bazată pe cuvintele grecești holos pentru întreg și graphe pentru mesaj. În 1971, Gabor a primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru teoria sa de holografie.
în fosta Uniune Sovietică, Yuri Denisyuk citise descrierea lui Lippmann despre fotografia de interferență și și-a dat seama că ar putea fi folosită pentru a înregistra imagini tridimensionale. El și-a început experimentele în 1958 folosind un tub de descărcare de mercur foarte filtrat ca sursă de lumină, deoarece laserul nu exista încă. Și-a publicat lucrarea în 1962 și a primit recenzii dureroase în Uniunea Sovietică. Dar acestea au fost primele holograme de reflecție tridimensionale. Denisyuk nu știa de opera lui Gabor. În conversațiile noastre, Denisyuk mi-a spus că superiorii săi îl țineau cu o stimă extrem de scăzută și nu credeau în munca sa în holografie. Lucrurile s-au schimbat pentru el când o delegație vizitată de oameni de știință americani a cerut să-l întâlnească. După ce au văzut că munca sa era apreciată în Occident, averile sale au crescut dramatic și i s-a dat un nou laborator și, ulterior, a avut un mare respect.
Emmett Leith, în timp ce lucra la un proiect de cercetare radar top secret în 1958, a reinventat independent holografia, fără să fi auzit niciodată de Gabor. Lucrarea sa nu a fost publicată decât în 1961. Odată cu inventarea laserului cu heliu-neon, el și asistentul său Juris Upatniks și-au prezentat publicului munca în holografia tridimensională cu transmisie laser. Ei nu știau despre lucrarea lui Denisyuk.