„fiți liniștiți și știți că Eu sunt Dumnezeu;
voi fi înălțat printre națiuni,
voi fi înălțat pe pământ!”Psalmul 46: 10
nu știu despre tine, dar eu sunt un făcător. Dacă ceva trebuie făcut, simt că ar trebui făcut. Dacă ceva trebuie să fie dat seama, ar trebui să fie dat seama. Dacă este necesar un răspuns, răspunsul trebuie găsit. Dacă ceva trebuie să fie fixat, ar trebui să fie fixat. Dacă există o nevoie, nevoia ar trebui satisfăcută. Sunt un adept 100% evreu Hristos, și poporul evreu sunt cunoscute pentru a fi cu rezultate ridicate. Mama mea iubită nu ne-a lăsat pe fratele meu și pe mine să părăsim masa de cină în fiecare seară până când nu au fost abordate listele separate de sarcini pe care le avea pentru fiecare membru al familiei. Până în prezent, ea păstrează liste nesfârșite și lucrează din greu pentru a trece lucrurile de pe listele ei pentru a se asigura că tot ceea ce crede că trebuie făcut se face. Cultura americană, precum și alte culturi, sunt cunoscute pentru o mentalitate de a realiza cât mai mult posibil cât mai bine posibil pentru a avea cât mai mult succes posibil. Am fost crescut în familia mea, și în această cultură, pentru a sari capul în primul rând, și scramble în jurul, și grăbește-te prin, și a alerga în jurul, și du-te cât mai repede posibil, cât mai sârguincios posibil, cât mai tenace posibil, să dau seama, dau seama, dau seama, repara, repara, realiza, realiza, realiza, reuși, reuși, reuși, reuși, și apoi grăbește-te la următorul lucru.
Imaginați-vă surpriza mea când Domnul, prin Duhul Său, prin Cuvântul Său și prin trupul său, a început să mă învețe că Împărăția Sa nu este construită pe și nu prosperă din cauza ocupației rapide de dragul de a realiza cât mai mult posibil în trup pentru a obține succesul lumesc, ci este construită pe credința în și pe o viață dedicată Domnului Isus Hristos și, ca atare, pe învățarea de a căuta Fața Domnului, de a auzi vocea lui și de a-l urma oricum conduce, în orice ritm conduce, oriunde conduce, la oricine conduce conduce, pentru orice scop el conduce, în cele din urmă toate nu pentru lumești succes, dar pentru gloria lui. Și imaginați-vă surpriza mea când am ajuns să descopăr că uneori aceasta implică anotimpuri și perioade, de a aștepta pur și simplu, de a avea încredere răbdătoare în el, de a sta pur și simplu la picioarele Lui și de a petrece timp cu el, de a studia Cuvântul Său și de a-l căuta, de a ne bucura de părtășia și domnia sa, de a crede că el va vorbi atunci când dorește și ne dă instrucțiunile de care avem nevoie și că a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu nu înseamnă a – L iubi cu toată inima și a-l asculta așa cum ne conduce spiritul-chiar și atunci când asta înseamnă să nu facem absolut nimic până când el ne dă înțelepciune și îndrumare pentru noi următorul pas pe care dorește să-l facem, plasând întotdeauna relația cu el mai presus de a-l sluji și de a-l sluji din dragoste pentru el.
într-o zi, căutându-l, I-am făcut un comentariu despre cum părea că vrea să nu fac nimic. Mi s-a părut încă atât de străin. N-ar trebui să mă grăbesc încercând să rezolv totul și să rezolv totul? La urma urmei, m-am confruntat cu niște provocări mari și aveam nevoie de răspunsuri și îndrumări. Dacă aș încerca destul de mult, și m-aș exercita suficient, și m-aș împinge suficient și aș Orchestra totul suficient de bine, aș găsi răspunsul și aș realiza ceea ce trebuia făcut pentru a-mi putea continua viața, nu? Greșit!
„vreau să ai încredere în mine ca să nu faci nimic”, mi-a vorbit Duhul Său inimii mele.
nu este oare mândrie când credem că noi suntem cei care trebuie să găsim răspunsul și să-l avem, și nu este îngrijorare, îndoială, frică și lipsă de încredere în Dumnezeu atunci când ne străduim să ne dăm seama de toate în loc să așteptăm ca Domnul să ne conducă? Trebuie să ne îngrijim pe noi înșine și pe alții sau Dumnezeu ne îngrijește pe noi și prin noi? Avem noi răspunsul, sau el? Trebuie să ne încredem în noi înșine sau să ne încredem în el, în Dumnezeu, în Domnul?
când ne încredem cu adevărat în Dumnezeu, nu ar trebui să fim capabili să stăm liniștiți, să fim în prezența Lui, să ne încredem în el să vorbească când dorește și să așteptăm ca el să ne conducă și să alegem prin credință în dragoste ca el să-l urmeze când o face?
mai am un drum atât de lung de parcurs. Dar tu?